Acasa are iz puber. Are cer senin si talazuri sparte in spuma alba. Stele cazatoare si saruturi furate, in miez de noapte plumburie. Acasa are sovaieli si zbucium. Acasa are vedenii hranite cu chipuri obscure. Si maini murdare de sare si miros de mosc. Acasa are priviri albastre si candoare salbatica, alge incleiate pe piele si furtuni de nisip. Trupuri venetice inlantuite in penumbra si dragoste fara identitate. Cantece de insomnie si panze umflate de vant cald. Acolo timpul nu are masura. Acolo sensul se intinde pe verticala, intre grauntele de nisip si miezul de stea. Acolo strigatul devine soapta in larma valurilor si orizontul galben serpuieste prin insingurarea marii. Acolo imi gasesc graiul pierdut printre cochilii. Acolo tarmul sunt eu....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu